Cripta Civilizaţiei – capsula timpului ce va fi deschisă în anul 8113

Mesaje peste secole

O capsulă a timpului este un ansamblu de obiecte sau informaţii, gândit ca un mijloc de a asigura comunicarea cu generaţiile viitoare, peste intervale lungi de timp. De obicei plasate subteran, ca măsură de siguranţă, şi protejate prin învelişuri rezistente şi tot felul de alte mijloace de conservare, capsulele timpului sunt destinate a fi deschise la o dată situată (uneori departe) în viitor.

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

Cripta Civilizaţiei a captivat imaginaţia americanilor şi a inspirat realizarea altor capsule ale timpului. Una dintre cele mai cunoscute este „capsula Westinghouse”, creată în 1939, cu prilejul Expoziţiei Universale de la New York, şi care ar urma să fie deschisă după 5000 de ani de la data sigilării.    (Foto: Shutterstock.com)

Există multe asemenea instalaţii; o organizaţie internaţională specializată, International Time Capsule Society (ITCS), înfiinţată în 1990 de oameni de ştiinţă din SUA şi Europa, estimează că ar exista între 10.000 şi 15.000 de asemenea instalaţii în întreaga lume. Unele sunt doar nişte recipiente nu mult mai mari decât o cutie de conserve, altele sunt adevărate camere încăpătoare, cum este această Criptă a Civilizaţiei. 

O „capsulă a timpului” din Osaka, Japonia.    (Foto: Shutterstock.com)

În ele, oamenii aşază ceea ce cred ei că ar putea fi de interes pentru cei din viitor, atât specialişti – istorici, arheologi, antropologi, ingineri etc. -, cât şi publicul larg. Pentru toţi aceştia, o astfel de capsulă a timpului este o fereastră spre trecut, aşa cum sunt pentru noi uimitoarele morminte din piramidele egiptane, cu bogăţia lor de artefacte care zugrăvesc o imagine – sumară, desigur, dar fascinantă – a civilizaţiei Egiptului Antic.

Cei doi „părinţi” ai proiectului

Cripta Cvilizaţiei este considerată prima capsulă a timpului de tip modern. Cel care a imaginat ideea de a păstra astfel o mostră din civilizaţia deceniului al patrulea al secolului trecut a fost Thornwell Jacobs (1877–1956), decan al Universităţii Oglethorpe, numit adesea „părintele capsulei moderne a timpului”. El susţinea că a fost primul care a avut, în 1936, ideea de a păstra astfel, în mod intenţionat, obiecte făcute de om, într-un spaţiu sigilat.

N-am pomenit întâmplător piramidele egiptene: Jacobs şi-a găsit inspiraţia tocmai în descoperirile arheologice făcute în Egipt în anii 1920. În 1922, Howard Carter şi lordul Carnarvon descoperiseră mormântul lui Tutankhamon, ce adăpostea câteva mii de obiecte. Totuşi, Jacobs găsea că informaţia ce putea fi extrasă din aceste descoperiri era frustrant de incompletă şi a dorit  să lase o imagine cuprinzătoare a lumii şi vieţii oamenilor, în stadiul în care se găseau acestea în anii 1930.

Între 1937 şi 1940, au fost adunate obiectele şi a fost pregătit spaţiul care urma să le găzduiască. Locul Criptei Civilizaţiei a fost ales sub una dintre clădirile Universităţii Oglethorpe; o fostă piscină a fost transformată într-o cameră cu dimensiunile de 6x3x3 metri; pereţii au fost îmbrăcaţi cu plăci emailate, incinta a fost acoperită cu un tavan de piatră gros de 2 metri şi prevăzută cu o uşă de oţel ce avea să fie sudată.

Cea de-a doua persoană implicată major în înfiinţarea Criptei Civilizaţiei a fost omul de ştiinţă Thomas Kimmwood Peters (1884–1973), care a supravegheat construirea incintei, precum şi colectarea şi depozitarea în siguranţă a obiectelor ce urmau să o umple, pe baza recomandărilor făcute de specialiştii Biroului Naţional de Standarde din Washington.

Obiectele au fost depozitate astfel încât să reziste mii de ani. Multe dintre ele au fost introduse în cutii etanşe din oţel inoxidabil, căptuşite cu sticlă şi umplute cu un gaz inert (care nu reacţionează chimic cu substanţe din compoziţia obiectului, prevenindu-se astfel degradarea acestuia în timp.) 

Jacobs şi Peters au dorit să alcătuiască o imagine condensată, dar coerentă, clară şi cât mai cuprinzătoare a ceea ce a izbutit să realizeze civilizaţia umană timp de 6000 de ani şi să păstreze această imagine pentru alte 6 milenii.

Aşa arăta, într-o fotografie de epocă, interiorul Criptei Civilizaţiei, cu puţin timp înainte de a fi fost sigilată; puteţi vedea mai multe imagini aici.

Interiorul Criptei Civilizaţiei, cu miile de obiecte ce creează o imagine a Terrei şi civilizaţiei umane în anii 1930.    Credit imagine: International Time Capsule Society, OglethorpeUniversity

Ce cuprinde Cripta Civilizaţiei?

• cărţi, foarte multe cărţi: unele sub formă tipărită, dar şi microfime pe suport de acetat de celuloză; în total, peste 800 de scrieri, printre care Biblia, Coranul, Divina Comedie a lui Dante, Iliada lui Homer…, dar şi manuale şi tratate despre numeroase subiecte de larg interes
• schiţe ale invenţiilor umane în domeniul transporturilor, comunicaţiilor etc.
• imagini filmate ale unor evenimente istorice, începând din 1898
• fotografii ce ilustrează istoria Statelor Unite ale Americii, începând din 1840
• înregistrări audio: discursuri radiodifuzate, înregistrări sonore ale vocilor unor persoane importante ale vremii – printre care Franklin Roosevelt, Benito Mussolini, Adolf Hitler, Iosif Stalin -, dar şi înregistrări ale unor cântece de păsări şi altele ce redau „vocile” unor personaje de  desene animate
• filme sonore ce înfăţişează mari personalităţi din istoria lumii
• filme ce documentează procese industriale, proceduri medicale şi chirurgicale 
• înregistrări ale multor sporturi, jocuri, mijloace de petrecere a timpului liber 
• imagini ale marilor oraşe ale lumii
• jurnale cinematografice de ştiri
• instrumente de măsură, instrumente  ştiinţifice şi de navigaţie, aparat de fotografiat
• etaloane de măsuri şi greutăţi
• seminţe de plante; desene, picturi şi mulaje ale unor specii vegetale
• mostre din diverse materiale utilizate în mod curent la vremea respectivă: folie de aluminiu, cauciuc, diferite tipuri de plastic, textile din fibre sintetice
• unelte precum şurubelniţă, piatră de polizor ş.a.
• jucării
• obiecte de îmbrăcăminte şi accesorii
• veselă, tacâmuri şi ustensile de bucătărie
• alte diverse obiecte folosite în viaţa de zi cu zi, precum aţă dentară, o suzetă, un umeraş, radio, maşină de scris, prăjitor electric de pâine, o scrumieră şi o brichetă, telefon şi aparat de aer condiţionat, aparat de ras, fier de călcat, lanterne şi creioane, produse cosmetice şi obiecte de toaletă pentru bărbaţi şi femei; a fost inclus chiar şi conţinutul poşetei unei femei, pentru a da o imagine cât mai realistă a vieţii cotidiene a oamenilor de atunci.

Nu au fost incluse niciun fel de obiecte din metale şi pietre preţioase (în speranţa de a feri astfel depozitul de jaf), iar faptul a fost anunţat şi pe placa prinsă pe exteriorul uşii de oţel sudate.

Mai există aparate de proiecţie pentru vizionarea filmelor, instrumente optice pentru citirea cărţilor stocate sub formă de microfilme, dispozitive de generare a energiei electrice pentru alimentarea aparatelor, precum şi un aparat special destinat învăţării limbii engleze, în cazul în care acesta nu ar mai fi vorbită la momentul deschiderii criptei. După cum vedeţi, părinţii proiectului s-au străduit să prevadă cât mai multe, chiar dacă nu s-ar fi gândit absolut la toate. (Un inventar mai detaliat găsiţi aici.)

Printre ultimele obiecte depozitate, în 1940, se numără plăci tipografice utilizate la tipărirea unor ziare ce relatau despre mersul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai importantă problemă a lumii în acel moment. Conflagraţia începuse cu mai puţin de un an în urmă, nimeni nu-i întrevedea sfârşitul şi nu-i putea prevedea urmările, iar Statele Unite se pregăteau şi ele să intre în război, aşa că înfiinţarea Criptei Civilizaţiei era, în acest context, un act cu o mare încărcătură simbolică. 

Sigilată pentru 6 milenii

Conform informaţiilor de pe website-ul proiectului, cripta a fost sigilată la 25 mai 1940, de către Jacobs şi Peters, într-o ceremonie pe care împrejurările au făcut-o emoţionantă şi memorabilă. Lumea era în plin război mondial, se vorbea deja despre arme de distrugere în masă care puteau aduce sfârşitul întregii civilizaţii, aşa că nu par exagerat de patetice cuvintele rostite de Thornwell Jacobs, într-un „mesaj adresat generaţiilor ce vor trăi în 8113”: „Lumea a pornit pe un drum ce ar putea îngropa pe veci civilizaţia noastră, iar aici, în această criptă, noi vă lăsăm această civilizaţie vouă.” Textul gravat pe placa prinsă în exteriorul uşii conţine şi un apel către generaţiile următoare de a asigura integritatea Criptei Civilizaţiilor şi de a nu o deschide până în anul 8113.

(Foto: Shutterstock.com)

De ce 8113?

Pe vremea când a fost construită Cripta Civilizaţiei, în lumea istoricilor circula o anumită viziune – ulterior infirmată – referitoare la „cea mai veche dată calendaristică documentată”; aceasta ar fi fost 19 iulie 4241 î.e.n. Se considera că 4241 î.e.n. ar fi anul în care ar fi fost înfiinţat calendarul egiptean cunoscut (iarăşi influenţa Egiptului antic…). Or, între 4241 î.e.n. şi 1936 e.n., când Jacobs a avut ideea înfiinţării criptei civilizaţiilor, trecuseră 6.177 de ani. Jacobs a dorit ca această capsulă a timpului să fie deschisă peste alţi 6177 de ani, aşadar în anul 8113.

Oare ce vor simţi cei care vor deschide Cripta Civilizaţiei, în anul 8113?    (Foto: Shutterstock.com)

Cine ştie ce va fi atunci? Poate Pământul va fi locuit tot de oameni, dar cum vor arăta ei, sau dacă va mai fi o singură specie umană, nimeni nu ştie. Poate că oamenii vor fi dispărut de mult şi alte specii sociale inteligente vor fi evoluat, luându-le locul şi clădindu-şi propriile civilizaţii pe ruinele celei umane. Sau poate că Pământul va fi devenit o planetă fără forme de viaţă inteligentă, ori chiar o planetă moartă, fără vieţuitoare, iar nişte arheologi extratereştri, veniţi din alt capăt al galaxiei, o vor studia fascinaţi, căutând să descifreze secretele măreţei şi defunctei noastre civilizaţii, aşa cum arheologii umani de azi studiază vestigiile marilor civilizaţii omeneşti ale trecutului. Oare cum ar reacţiona descoperind, neatinsă de mii de ani, Cripta Civilizaţiilor? Ar trebui să facem un efort de imaginaţie şi să ne închipuim, amplificată de mii de ori, emoţia pe care a încercat-o întreaga lume la deschiderea uluitorului mormânt al lui Tutankhamon (considerată şi azi cea mai mare descoperire arheologică din toate timpurile). Chiar dacă arheologii viitorului vor şti despre anii 1930 incomparabil mai mult decât ştiau oamenii secolului XX despre Egiptul Antic,  „camera comorilor” de sub campusul Universităţii Oglethorpe, cu imensul ei tezaur de cunoaştere îngrămădit cu atâta grijă într-o încăpere de 6x3x3 metri, îi va copleşi, cu siguranţă.